Cand este recomandat sa ne ducem copilul la psiholog?

Pentru multi parinti din Romania, mersul la psiholog reprezinta una dintre ultimele solutii pe care acestia le acceseaza, atunci cand vor sa rezolve dificultatile prin care trec copiii lor. De multe ori, acestia apeleaza la ajutorul unui specialist abia atunci cand epuizeaza toate variantele si constata ca problema lor nu numai ca nu a disparut, dar s-a si acutizat.

Pentru a preveni si a combate agravarea situatiei, specialistii in psihologia copilului si adolescentului de la Minnie Psychological Center au identificat cele mai frecvente zece semne care arata ca juniorul are nevoie de ajutorul unui psiholog. Totodata, doctorul in psihologie Geanina Cucu-Ciuhan, profesor universitar si directorul Centrului, subliniaza faptul ca problemele de natura psihologica nu apar doar la copiii hiperactivi (de multe ori numiti “obraznici”), dar si la copiii exagerat de cuminti. Cele zece semne sunt:

 

(1) Nu vorbeste deloc sau vorbeste foarte putin

Desi are varsta corespunzatoare, nu intelege ceea ce-i spuneti, nu vorbeste deloc, nu are un limbaj functional (nu foloseste cuvintele cu scopul de a comunica) si vorbeste foarte putin. De asemenea, psihologul Geanina Cucu-Ciuhan afirma ca juniorul are nevoie de consultul unui specialist si atunci cand nu va priveste cand ii vorbiti sau il strigati, prefera jocul solitar si evita interactiunea sociala, pare absent sau “in lumea lui”, se joaca inadecvat (de ex. analizeaza sau invarte rotile unei masinute), ii lipseste jocul simbolic (nu se poate preface ca un obiect este altceva decat este in realitate, nu se poate juca de-a…).

(2) Este neatent, hiperactiv sau impulsiv

Copilul intampina dificultati in activitatea scolara atunci cand este neatent (neatent la detalii, greseste din neglijenta, pare ca nu asculta, are dificultati in mentinerea atentiei un timp indelungat, prezinta dificultati in ceea ce priveste organizarea activitatilor, uita sau pierde obiecte etc.), este hiperactiv (este in continua miscare, are dificultati in a ramane asezat in situatiile care presupun acest lucru, se agita si se foieste pe scaun, alearga si se catara excesiv), este impulsiv (vorbeste neintrebat, raspunde la intrebari inainte ca acestea sa fie complet formulate, are dificultati in a-si astepta randul, ii intrerupe frecvent pe ceilalti).

(3) Nu reuseste sa-si insuseasca scrisul, cititul si abilitatile de calcul

Daca observam ca micutul nostru nu reuseste, dupa o perioada, sa invete sa scrie, sa citeasca sau nu reuseste sa realizeze operatiuni de calcul, atunci cand ceilalti clasa fac aceste lucruri cu usurinta, atunci parintii trebuie sa remarce rapid aceste probleme si sa apeleze la ajutorul unui psiholog. Daca micutul ramane mult in urma celorlalti colegi, situatia se va inrautati si se vor instala stari precum anxietatea, frustrarea sau chiar depresia.

(4) Nu are control sfincterian sau si-a pierdut aceasta abilitate

Daca observati ca dupa varsta de 3 ani, copilul dumneavoastra isi pierde controlul sfincterian, este foarte important sa apelati atat la medicul de familie, cat si la psiholog, pentru o evaluare complexa a copilului atat din punct de vedere fiziologic, cat si psihologic. “Cand enurezisul se manifesta la un copil de varsta scolara, el este o regresie pe scara achizitiilor generata de o situatie conflictuala. Este o forma de aparare patologica, o modalitate prin care copilul incearca inconstient sa atraga atentia anturajului asupra unei situatii pe care n-o poate tolera. Atitudinea anturajulul are darul de a intari simptomul. Astfel, pe masura ce toleranta celor din jur scade, manifestarile copilului castiga in complexitate, aparand elemente astenice si obsesiv-fobice ce se reflecta in personalitatea copilului (devine timid, nesigur, si chiar fricos).”, declara psihologul Geanina Cucu-Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center.

(5) Are miscari involuntare la nivelul fetei sau la nivelul corpului

Parintii isi pot da seama ca juniorul are ticuri, atunci cand acestia manifesta diferite miscari involuntare la nivelul fetei (grimase) sau la nivelul altor parti ale corpului. Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar poate fi suprimat pentru intervale variabile de timp. Ticurile pot aparea fie in urma unor traume de natura psihologica, fie prin imitatie, fie prin fixarea unor mecanisme de aparare.

(6) Se enerveaza foarte usor, este certaret si sfidator

Un alt semn identificat de specialisti se refera la atitudinea sfidatoare a copilului fata de parinti sau fata de cadrele didactice. “Daca va sfideaza, refuza vehement sa se conformeze regulilor dumneavoastra sau ale profesorilor, se enerveaza foarte usor si ii enerveaza deliberat pe altii, se cearta foarte des cu adultii si este foarte greu de controlat, inseamna ca are nevoie de ajutorul unui specialist pentru a invata sa-si sa-si identifice si sa-si controleze emotiile negative care stau la baza pornirilor agresive si pentru a-l ajuta sa-si canalizeze energia si impulsivitatea spre activitati constructive”, declara prof. univ. dr. Geanina Cucu-Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center.

(7) Are un comportament agresiv accentuat fata de copii, animale sau obiecte

Este un semn evident ca parintele trebuie sa mearga impreuna cu juniorul la psiholog, daca acesta manifesta un comportament agresiv accentuat (ameninta, intimideaza si loveste alti copii sau animalele, distruge in mod deliberat bunurile/proprietatile altora, fura obiecte de valoare din case sau din masini, fuge de acasa sau lipseste noaptea in ciuda interdictiilor, chiuleste de la scoala).

(8) Are tulburari de alimentatie si teama accentuata de a nu lua in greutate

Tulburarile de alimentatie si teama de a nu lua in greutate nu mai reprezinta de multi ani probleme care se intalnesc la adulti, ci aceste tulburari de comportament se regasesc si in randul copiilor si mai ales in randul adolescentilor. Ne putem da seama daca un copil sau adolescent are nevoie de sprijinul unui psiholog daca acesta prezinta tulburari in ceea ce priveste comportamentul alimentar si o teama accentuata de a nu lua in greutate. Copiii si adolescentii diagnosticati cu anorexie nervoasa sufera de regula si de depresie, anxietate, precum si de alte sindroame din categoria sanatatii mintale. Acestea sunt cauzele serioase pentru care ei se infometeaza sau fac exercitii fizice in exces pentru a-si mentine greutatea corporala mult sub greutatea recomandata. Totodata, dupa un episod de mancat compulsiv (isi pierde controlul si ingereaza o cantitate mare de alimente), recurge la diferite modalitati inadecvate de control al greutati (varsaturi autoprovocate, abuzul de laxative sau diuretice, infometare sau exercitii fizice in exces).

(9) Prezinta deteriorari in dezvoltarea limbajului receptiv si/sau expresiv, desi dezvoltarea intelectuala generala este normala

Sunt suficiente cazuri in care un copil, chiar daca o dezvoltare intelectuala generala normala, sa prezinte deteriorari accentuate in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului receptiv si expresiv sau chiar ambele in acelasi timp. In aceste cazuri, copilul are dificultati in emiterea si utilizarea anumitor sunete, repeta sau prelungeste anumite sunete sau prezinta un spasm sau un blocaj la emiterea unor sunete. In toate cazurile, psihologul-logoped il poate ajuta pe copil sa scape de aceste probleme.

(10) Are temeri excesive

Chiar si temerile excesive fata de obiecte sau situatii specifice (spre exemplu fobiile de obiecte ascutite sau de a folosi liftul, de a vorbi in public etc.) reprezinta semne clare ca juniorul are nevoie de ajutorulul unui psiholog. “Exista copii care prezinta o teama exagerata de obiecte sau situatii concrete, se panicheaza atunci cand se separa de parinte sau doar anticipeaza o prezumtiva separare, se trezesc frecvent noaptea din cauza cosmarurilor, reconstruiesc prin joc repetativ sau prin desen situatii care le-au cauzat traume. In astfel de cazuri avem de-a face cu o forma de anxietate la copil – fobie, anxietate sociala sau, cel mai grav, sindrom de stres posttraumatic, iar parintele trebuie sa apeleze la consultul unui psiholog”, conchide prof. univ. dr. Geanina Cucu-Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center.

Centrul de cercetare, diagnostic si tratament pentru tulburarile de dezvoltare – MINNIE PSYCHOLOGICAL CENTER a fost infiintat in luna august 2015 prin schema de ajutor de minimis, in cadrul proiectului POSDRU/176/3.1/S/150369 “START UP ANTREPRENORIAL”, cofinantat prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritara 3 „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor”, Domeniul major de interventie 3.1: “Promovarea culturii antreprenoriale”